Punct și de la zero

Punct  și de la zero

E încă anotimpul primăvăratic care ne animează și ne trezește din starea de monotonie lâncedă. E acel sezon când visurile par să se vâre cu avânt într-al nostru avion al năzuințelor ce par să atingă culmea absolutului de nimeni aflat. E acel moment când îți dai seama că din nimic se poate naște ceva, că din ceva măreț se va ajunge la nimic. Și atunci, ce faci? Pur și simplu stau. Contemplez. Mă uit din când în când pe fereastră. Aerul răcoros și puternic înmiresmat mă îmbie să îmi flutur palmele întinse de parcă aș vrea să adun gradele ori presiunea atmosferică în podul palmei mele.

Unele fericiri înmuguresc tardiv față de momentul mult așteptat într-o fază incipientă. Florile de o construcție fragilă se încumetă să danseze în sera vieții și să învețe a asculta simfonia necruțătoare a nesiguranței. Mă încântă ori mai bine zis admir cum florile își răsucesc capul de parcă ar încerca să își pună în evidență podoaba capilară. Atitudinea lor expansivă e similară cu cea a unui păun care își scoate la iveală penajul de o coloristică impresionantă. E ceva de o fabulozitate fulminantă și care încordează cu o pregnanță extraordinară pârghia eului creator. E  un moment revelator când îți dai seama că viața e formată din momente. Momente atât de disparate unele de altele, dar care mai devreme sau mai târziu se vor închega într-un mănunchi de clipe cu adevărat prețioase. Totul are un sfârșit și un început. E timpul să învățăm a ne învârti în cerc fără a cădea. E timpul când îți asumi totul sau nimic, căci în fond ce ai mai avea de pierdut? Nimic! Sau poate totul? E adevărat că roata vieții se întoarce atunci când ședeai cel mai confortabil pe a ta saltea Dormeo, însă nu poți să te faci nevăzut. E un semn de lașitate. Îți pierzi din tăria pe care vrei să o afișezi în fața celorlalți.

Așteptarea uneori nu este cea mai bună soluție. Și atunci? Acționează! Caută într-a ta îmbrobodeală de speranțe fisurate și alege-le pe cele care sunt pe cale a fi concretizabile să îți întregească imaginea sinelui și să te poarte pe valurile vieții cu demnitate și deferență. Nu-mi plac salturile excepțional de neisnspirate care culminează printr-o cădere surdă și dezolantă. Nu fug, ci mă retrag din arealul imposibilului și mă ancorez în raza posibilității ori a probabilității. Ce mai aștepți?! „ Pe locuri, fiți gata, start!“