Romania mea?
Romania mea?
Atunci cand copacul vrea sa stea drept, vantul il dezechilibreaza. Atunci cand marea vrea sa stea linistita, valurile o tracaseaza. Atunci cand luceafarul vietii tale a rasarit sub zodia spatiului carpato-danubiano-pontic, se prezuma ca esti roman. Atunci cand cuvintele mamaliga si sarmalele mamei ori turtele bunicii ti-s dragi din cale-afara ca si cum papilele gustative ar dansa pe un crescendo, esti un " tu" autohton de pe plaiurile mioritice. E drept ca poate primul cuvant pe care un copil il rosteste este "mama", semn ca limba dulce romaneasca ii va fi draga ca si laptele cald de la sanul mamei. Inca din frageda copilarie mi-au ramas intiparite in hardwere-ul cerebral linia melodica a catorva saltarete cantece moldovenesti, care trecute prin softwere-ul animus-ului imi face inima sa imi zvacneasca cu putere. Acum,l a audierea lor poate se manifesta in inconstient acel " strigat" mut a carui frecventa se prea nimereste ca o manusa cu acea voce eclatanta cand doctorul ti-a taiat cordonul ombilical, doar ca acum senzatia dolorifica se permuteaza intr-o mangaiere de-a mamei pe crestetul capului tau atunci cand "calci prin strachini".
Scurgerea timpului nu presupune intotdeauna o evolutie, ci mai degraba o revolutie. O " revolutie" ideatica perceptibila prin conduita romanului de astazi fata de valorile, de bunele practici de altadata. Nu intotdeauna preceptul castigat ridendo mores, constituie regula de baza inspre recalibrarea gandirii la nivel fiintial. Imaginea mea despre Romania de astazi e cu siguranta ajustabila in ochii fiecaruia dintre voi. Insa, cum poti a-ti cunoaste tara, daca nu iti arunci o clipa ochii peste cufarul trecutului? E pana la urma semintia din care iti ai obarsia si in tarana careia iti vei incrucisa bratele cand va veni timpul. Pe acest considerent de ordin mixt ( obiectiv, subiectiv) ma raliez adevarului adevarat exprimat de Gala Galaction ( " O tara ce nu-si cunoaste trecutul este ca un copil care nu-si stie parintii.").
De unde pana unde izvoraste aceasta efuziune de patriotism? Din zecile de indignari care prind expresie atunci cand ti se pune intrebarea de unde vii. Poti sa te dai dupa deget cum s-ar spune si sa pretinzi ca nu esti roman, dar atunci ma intreb mai apartine Romania romanilor? Si atunci cum poti sa iti pastrezi verticalitatea cand te retragi rusinat cu batista alba mototolita teribil de presiunea degetelor inclestate?
Oare cetatenia romana veritabila e obtinuta pe cale ereditara, ori se construieste in timp ca sa dainuie peste negura vremurilor tulburi precum tristele si ponticele lui Ovidius?