De ce sa strici orzul pe gaste?
De ce sa strici orzul pe gaste?
Aspiram spre si catre idealuri marete. Avem o imagine deformata a realitatii. Visele uneori sunt configurabile in visuri, iar alteori visurile raman la stadiul de vise. Nimic mai dezamagitor. Nu totul merge ca pe roate. Poticneala e fireasca. Ofera un spatiu meditativ pe traseul longeviv al ravnei catre rasplata suprema. Rasplata suprema? E adevarat ca acel curaj de a-ti croseta un viitor luminos se sprijina pe apetenta de a-ti construi un optimum motivational in ideea de a-ti escalada propriile temeri.
Cateodata cel mai bun lucru care iti este la indemana e sa recunosti ca te-ai inselat. Cum se poate asta? Te-ai lasat prada esecului care ti-a facut ochi dulci si te-a naucit de cap. Fiasco? Da, cam despre asta este vorba. Toata lumea il experimenteaza. Formele de manifestare fluctueaza sub expresia unei aparente calmitati ori a unei surescitari perene. Nu poti sa treci la o alta etapa daca nu ai incheiat cu tact etapa anterioara. Trebuie sa o faci asa cum se cuvine. Cu partea de multumiri, regrete pe acordul unei melodii relevante. De ce? Pentru ca peste ani, poate vei uita versurile melodiei care incastreaza sarea si piperul care ti-au agravat rana si vei prefera doar sa ingani din cand in cand linia melodica. E o reminiscenta a luptei din care ai iesit acoperit de laurii victoriei. Evident ca nu ti s-a construit o statueta despre care sa se faca vorbire la stirile de la ora 17:00, insa va fi un moment culminant din a ta vietuire cand ai facut fata cu brio unei incercari dulci dureroase.
Ai esuat? Felicitari! Nu esti primul si nici ultimul. Adu-ti aminte cum ai izbutit sa te ridici ultima oara si urca cu incredere scarile ce te conduc in al tau turn de fildes despre care se vorbeste atat de frecvent in spatiul literar. Uita-te inainte si nu privi in urma. Traiesti in prezent si nu in trecut. Trecutul e o figura fantomatica care nu iti face decat rau. Viitorul e nesigur. Insa ce e sigur? Cand zambesti, nu te gandesti ca aceeasi fata a varsat rauri de lacrimi. Iar cand lacrimezi, nu te induiosezi cu zambetele de candva. E o dulce intristare ? Intotdeauna e minunat sa ai tupeul sa indraznesti mai mult. Sa vrei sa iti depasesti limitele inexpungabile. Totodata, obiectivitatea e calibrul numarul unu in ideea de a te mentine la bordul barcii visatoare ce se antreneaza pe parghia imaginatiei si sa anticipezi naufragiul.
In bataia luminii diafane, zdrobeste gandurile negre si lasa sa iasa la iveala necunoscutul din tine. Da, nu ai reusit sa iti atingi un tel. Nu-i nimic. Incearca din nou. Dar daca nu reusesti, gandeste-te de ce si cum nu a mers? De ce sa strici orzul pe gaste? De ce sa mergi pe covorul rosu presarat cu petale trandafirii, cand destinul tau e sa aplauzi pe cei care calca pe covorul rosu? E asa de important covorul rosu?